De curând, colegul și prietenul nostru, Profesorul Adrian Restian a plecat dintre noi.

Medic de anvergură, îndrumător de mare viziune și gânditor de geniu, știm că în această călătorie în care a pornit a luat cu el esențele acestui univers și spectacolul copleșitor al iubirii și admirației pe care i-au arătat-o toți cei care au avut șansa de a-l întâlni în această lume vibrantă și (încă) frumoasă.

Adrian Restian a fost doctor în medicină și filosofie, membru titular al Academiei de Științe Medicale, membru fondator al Societății Naționale de Neuroștiințe, președinte fondator al Societății Academice de Medicina Familiei, redactor-șef fondator al revistei Practica Medicală, VicePreședinte al Asociației Medicale Române și profesor universitar al Universității de Medicină și Farmacie “Carol Davila” București.

Deși maestrul nostru nu era sensibil la omagii și premii, credem că de unele dintre acestea a fost profund atașat: atunci când a scris primul Tratat de Medicina Familiei din țară; când a primit recunoașterea Academiei Române prin Premiul Gh. Marinescu (1978) și premiul Victor Babeș (1983) și, evident, pentru Premiul de excelență al Societății Naționale de Neuroștiințe (2010).

Adrian Restian s-a îndrăgostit iremediabil de epigenetică și medicina cuantică în anii ’70 și se pare că de această dragoste nu s-a vindecat niciodată: a scris zeci de articole în reviste științifice naționale și internaționale cu referire la fiziologia și patologia informației și la mecanismele epigenetice.

Profesorul Adrian Restian a trăit plenar și senin ca un adevărat Homo Deus. Ne-a dăruit fiecăruia din farmecul, cunoștințele și umorul lui de o finețe rarissimă. Dar, mai mult decât atât, ne-a dat tuturor speranțe că vom putea într-o bună zi să înțelegem imensitatea lumii dacă o reducem la dimensiunile propriului nostru spirit, căci spunea domnia sa, citându-l pe apostolul Marcu: “La Dumnezeu totul este cu putință”.

Într-o ultimă emisiune la radio, “Sinele învinge”, a vorbit – într-o avalanșă de mesaje venite din partea ascultătorilor – despre Sinele care este ca un unicorn întipărit în ADN-ul uman. Este un paradox minunat că, pe măsură ce lucrurile individuale (precum sinele) par tot mai lipsite de materialitate și stabilitate, totalitatea lucrurilor pare tot mai sigură și mai reconfortantă. La început pare înspăimântător. Dar apoi ne dăm seama că cerul însuși ne ține în picioare.

Acesta este cadoul pe care domnul Profesor ni-l lasă: optimismul și speranța în umanitate și divinitate.

Ultima carte a domniei sale, Pianistul Epigenetic sau sfârșitul medicinei (așa cum o știam), a apărut la Editura Medicală Amaltea în 2020. În cele peste 400 de pagini a adunat zeci și zeci de editoriale excepționale publicate în Practica Medicală. Pianistul epigenetic nu ne-a dat neapărat răspunsuri, cât ne-a încurajat să ne punem întrebări. Și, mai cu seamă, ne-a reamintit tuturor cele mai importante întrebări, pentru a pătrunde în miezul lucrurilor.

Unele cărți ne îmbogățesc, pe altele le iubim. Altele sunt însă parte din noi, iar Pianistul epigenetic este una dintre acestea.

Dragă cititorule, primește cadou acum această carte cu dragostea Profesorului Adrian Restian și cu complimentele editurii:

Citește și răsfoiește cartea: [ click ]

Descarcă cartea: [ click ]